N-am nevoie de banii tăi, ci de iubirea ta. N-am nevoie de cadouri, ci de momente de fericire, să mă faci să râd, să-mi spui că pot mai mult, să trăim impreuna momente de neuitat. Am obosit să fiu mereu puternică, să mă descurc, să rezolv, să mă gândesc la toate… am obosit să țin atâta greutate pe umeri.
Dragul meu, am obosit să fiu puternică.
Am obosit să lupt cu toate morile de vânt, am obosit să găsesc motive pentru a continua.
Poate a fost greşeala mea că am vrut sau am putut să le fac eu pe toate. Însă tu trebuia să mă completezi, să fii omul în care să găsesc mereu sprijin, nu critici. Eu, luptătoarea care muta munţii din loc, am ajuns la capătul puterilor şi nu mai vreau.
Am obosit. Am obosit să mai cred promisiunile deşarte, vorbele goale că de mâine va fi altfel. Am obosit să mai fac eu totul. Am îmbătrânit, poate, şi nu mai pot. Sau nu mai vreau.
Uneori imi este greu sa-mi expun sentimentele, parca m-am blocat si vad raul peste tot. Sunt ca o furtuna, incep totul cu intensitate dupa care parca ma indepartez din teama ca totul s-ar putea face praf. Am obosit sa fiu puternica, sa le inving pe toate si sa-mi ascund vulnerabilitatile.
Imi doresc sa fiu iubita, surprinsa si protejata. Imi doresc ca omul meu sa apara in fata locului meu de munca cu un buchet de flori doar pentru ca in acea zi i-a fost dor de mine, imi doresc sa ma pot abandona in bratele lui stiind ca daca s-ar intampla ceva m-as putea baza pe el si nu mi se poate intampla ceva rau, imi doresc sa zambesc mai des, sa nu-mi petrec serile singura calculand si gandindu-ma la ce mai este de facut.
Imi doresc sa fiu iubita de un om care are timp pentru mine, care ma doreste cu adevarat si ma vede in viitorul sau. Nu vreau sa fiu inca o tipa din viata lui, inca un nume pe lista ca si cum s-ar organiza o intrecere pe pielea mea.
