M-am întrebat de ce este atâta ură în lume. Suntem implicaţi în războaie teribile, cu vieţi pierdute şi multe răni care provoacă mari suferinţe. Dacă ne referim la noi, există atât de multă gelozie, mândrie, aroganţă şi critică cicălitoare.
M-am întrebat de ce este atâta ură în lume
Adesea, ura e alimentată de ignoranţă şi de teamă. „Înainte de a învăţa să urăsc am învăţat să mă tem“, a spus un tânăr ce făcea parte dintr-o grupare rasistă care incita la violenţă. Aceste temeri îşi au originea, în general, în ignoranţă.
Există şi oameni care pur şi simplu cred că toţi cei ce nu sunt ca ei nu sunt buni de nimic.
De ce unii dintre noi trebuie să fim atât de răi şi lipsiţi de bunăvoinţă faţă de alţii? De ce nu putem toţi să dăm dovadă de prietenie faţă de fiecare dintre noi?
Ne izbim de violenta peste tot. In trafic, la magazin, in parc, pe strada…. multa ură în lume…
Ura aceasta teribila blocheaza orice comunicare, orice argument, orice compasiune sau gest omenesc. Ea ne transforma in bestii. Suntem in stare sa ne soatem ochii si pentru o scobitoare, sa ne schilodim pentru o silaba gresit inteleasa. Ura ne urateste, ne crispeaza si ne obtureaza toata frumusetea vietii.
Cauzele acestui derapaj in masa sunt, cred, multiple. Ele trebuie cautate, probabil, si in indepartarea de Dumnezeu si de celelalte valori fundamentale, consecintele unei false modernizari si emancipari.
Faptele bune pe care le putem face şi influenţa pe care putem să o avem asupra altora nu au sfârşit. Să nu stăruim asupra criticii sau a lucrurilor negative. Să ne rugăm pentru tărie, să ne rugăm pentru capacitatea şi dorinţa de a-i ajuta pe alţii.
Dacă fericirea altora este fericirea noastră atunci ştim că suntem pe drumul iubirii. Iubirea e o artă a inimii, este viaţă, este răbdare şi veşnicie.
Ar cam trebui sa ne venim in fire, sa nu uitam de a noastra menire…mai presus de toate sa iubim!
