Avem nevoie de cuvinte frumoase, cuvinte care să ne motiveze, care să ne întărească sufletul, care să ne fortifice gândurile. Avem nevoie de cuvinte venite din partea celor dragi, cuvinte care să spună „ mi-e dor de tine” sau „ ești în gândurile mele”.
Ne pasă, indiferent de ce recunoaștem sau nu, de vorbele celor din jurul nostru. Ne doare atunci când ne simțim judecați, neînțeleși, respinși. Ne bucurăm și înflorim când suntem încurajați. Fiecare zi ar trebui presărată cu gânduri bune, pozitive, frumoase, menite să aducă soarele în viața noastră. Fiecare zi ar trebui trăită gândind curat, simplu, entuziast.
Într-un loc în care este multă moarte și durere, cu oameni agitați și debusolați, într-un haos total în care și cea mai zen persoană riscă să își piardă liniștea și răbdarea, când neputința, oboseala și frustrarea ating cote maxime, gândurile bune ale oamenilor te ridică.
Fii gândul bun de fiecare zi pentru cei pe care-i iubești. Și încearcă să fii sămânța care încolțește gânduri frumoase în sufletele celor cu care interacționezi. Gândește frumos despre alții și frumos se va gândi și despre tine.
În Pateric se spune că la avva Pimen s-a dus un frate și a zis: „Ce să fac, părinte, că-mi vin tot felul de gânduri rele în minte?”.
Și avva Pimen a răspuns:
‒ Oprește vântul! (bătea vântul) Întinde brațele și pieptul si oprește vântul!
Și el a zis:
‒ Nu pot să opresc vântul!
Și părintele a continuat:
‒ Așa cum nu poți opri vântul, așa nu poți opri gândurile rele! Dar altceva poți să faci, și anume, cu un gând bun să înlături gândul cel rău!
Deci, statornicirea în gânduri bune va duce la înlăturarea gândurilor celor rele.
Gândul cel rău să îl înlături cu un gând bun!
Găsește timp să privești în jur – ziua e prea scurtă ca să fii egoist.
Găsește timp să râzi – e cântecul sufletului.
